Povestea explică. Rezultatul rămâne.

Uneori, adevărata tragedie nu este ceea ce ni s-a întâmplat.

Adevărata tragedie începe atunci când ajungem să credem că explicația va schimba rezultatul.

În ședințele de dezvoltare personală aud foarte des fraze precum:

„Da, dar părinții mei au făcut tot ce au putut.”

„Da, dar au fost vremuri grele.”

„Da, dar mama nu a avut de ales.”

„Da, dar tata a fost crescut și el la fel.”

Și, de cele mai multe ori, toate aceste afirmații sunt adevărate.

Problema este că adevărul lor nu schimbă rezultatul.

Explicația și rezultatul sunt două lucruri diferite

Să presupunem că un copil a fost trimis foarte devreme la bunici.

Poate că părinții au fost obligați să muncească.

Poate că nu aveau alternativă.

Poate că au făcut exact ceea ce au considerat mai bine.

Toate acestea explică decizia.

Dar nu schimbă ceea ce copilul a simțit.

Dacă acel copil a trăit abandon, insecuritate sau teamă de separare, sistemul lui nervos nu funcționează după intențiile părinților.

El funcționează după experiența trăită.

Iar experiența produce rezultate.

Intențiile bune nu anulează efectele

Una dintre cele mai mari confuzii pe care le facem este să credem că o intenție bună șterge consecințele.

Nu le șterge.

Un părinte poate iubi enorm.

Poate face sacrificii.

Poate munci zi și noapte pentru familie.

Și, în același timp, copilul lui poate dezvolta anxietate de separare.

Cele două afirmații nu se exclud.

Iubirea există.

Și efectele există.

În același timp.

Povestea poate explica. Nu poate vindeca.

Explicațiile sunt importante.

Ele ne ajută să înțelegem.

Să nu mai transformăm trecutul într-un mister.

Să renunțăm la vinovății inutile.

Dar înțelegerea și schimbarea nu sunt același lucru.

Poți înțelege perfect de ce ai dificultăți în relații.

Poți înțelege perfect de ce îți este teamă de abandon.

Poți înțelege perfect de ce alegi mereu parteneri indisponibili emoțional.

Și totuși...

Să continui să repeți exact aceleași tipare.

Aici apare capcana

Uneori ne îndrăgostim atât de tare de explicație încât uităm să mai lucrăm cu rezultatul.

Ajungem să repetăm aceeași poveste ani la rând.

„Așa sunt eu pentru că...”

„Nu pot din cauza...”

„La mine este diferit fiindcă...”

Explicația devine atât de familiară încât începe să țină loc de schimbare.

Ne liniștește.

Ne justifică.

Dar nu ne transformă.

În dezvoltarea personală nu căutăm vinovați

Acesta este unul dintre cele mai mari mituri.

Mulți oameni cred că dezvoltarea personală înseamnă să găsești pe cine să învinovățești.

Nu.

Scopul nu este să demonstrezi că părinții tăi au greșit.

Scopul este să înțelegi ce rezultate au rămas astăzi în viața ta.

Pentru că tu nu mai poți schimba copilăria.

Dar poți schimba felul în care trăiești ca adult.

 Rezultatele vorbesc

Dacă îți este frică să fii părăsit...

Dacă îți este greu să ai încredere...

Dacă alegi mereu oameni care nu te aleg și ei pe tine...

Dacă nu poți spune „nu”...

Dacă simți că trebuie să meriți iubirea...

Acestea sunt rezultate.

Ele nu spun că ai avut părinți răi.

Ele nu spun că cineva este vinovat.

Ele spun doar că există ceva ce merită înțeles și schimbat.

O întrebare incomodă

Dacă mâine ai afla, fără niciun dubiu, că părinții tăi au făcut absolut tot ce au putut...

Ți-ar dispărea anxietatea?

Ți-ar dispărea frica de abandon?

Ai începe, dintr-o dată, să construiești relații sănătoase?

Cel mai probabil, nu.

Pentru că explicația și rezultatul sunt două lucruri diferite.

Schimbarea începe în prezent

Nu putem rescrie trecutul.

Dar putem înțelege ce a lăsat el în urmă.

Putem observa tiparele.

Putem învăța să punem limite.

Putem învăța să cerem ceea ce avem nevoie.

Putem construi relații diferite.

Și putem înceta să așteptăm ca o explicație corectă să producă, singură, rezultate noi.

O întrebare pentru tine

Există o explicație din trecutul tău pe care o repeți foarte des?

Și, dacă da...

Te ajută să mergi mai departe?

Sau doar te ajută să înțelegi de ce ai rămas în același loc?

​

​

Dacă recunoști acest tipar în propria ta viață — în felul în care reacționezi, în relații sau în situații dificile — nu este o problemă de voință.Este un mod de funcționare învățat.Și, la fel cum a fost învățat, poate fi și înțeles și schimbat.În ședințele de dezvoltare personală lucrăm exact cu aceste mecanisme — gândirea automată, reacția emoțională și comportamentul — astfel încât schimbarea să fie vizibilă în viața de zi cu zi.→ Află mai multe despre ședințele de dezvoltare personală